4.43 Este permis să foloseşti forţa pentru a te autoapăra?
Este o datorie creștină să protejăm viața pe care am primit-o de la Dumnezeu. Forța sau violența pot fi utilizate dacă este necesar pentru a te apăra pe tine sau pe ceilalți. Forța folosită trebuie să fie întotdeauna proporțională cu atacul.
Suntem întotdeauna obligați să-i apărăm pe ceilalți. Urmând exemplul lui Isus, puteți alege chiar să vă jertfiți propria viață pentru altcineva. Isus le-a spus ucenicilor săi: „Dacă cineva te lovește peste obrazul drept, întoarceți și celălalt obraz” (Mt 5,39). El însuși a răspuns violenței cu dragoste și sacrificiu.
Pentru ce trebuie respectată viaţa umană?
Pentru că este sacră. Încă de la începutul său, ea presupune acţiunea creatoare a lui Dumnezeu şi rămâne pentru totdeauna într-o relaţie specială cu Creatorul, unicul său scop. Nimănui nu-i este permis să distrugă în mod direct o fiinţă umană nevinovată, acest lucru fiind în mod grav contrar demnităţii persoanei şi sfinţeniei Creatorului: „Să nu ucizi pe cel nevinovat, nici pe cel drept” (Ex 23,7). [CCBC 466]
Ce interzice porunca a cincea?
Porunca a cincea interzice cele ce se împotrivesc în mod grav legii morale:
- omuciderea directă şi voluntară şi cooperarea la ea;
- avortul direct, voit ca scop şi ca mijloc, precum şi cooperarea la avort, sub pedeapsa excomunicării, pentru că fiinţa umană, încă de la zămislire, trebuie respectată şi ocrotită în mod absolut în integritatea sa;
- eutanasia directă, care constă în a pune capăt vieţii persoanelor cu handicap, bolnave sau aproape de moarte, printr-o faptă sau prin omiterea unei acţiuni datorate;
- sinuciderea şi cooperarea voluntară la ea, deoarece este o ofensă gravă adusă iubirii juste faţă de Dumnezeu, faţă de sine şi faţă de aproapele: cât priveşte responsabilitatea, ea poate fi agravată din cauza scandalului sau atenuată de tulburări psihice deosebite sau de temeri grave. [CCBC 470]
De ce nu se împotriveşte acestei norme legitima apărare a persoanelor şi a societăţii?
Deoarece prin legitima apărare se realizează alegerea de a apăra şi de a valorifica dreptul la viaţa proprie sau a altuia, şi nu alegerea de a ucide. Legitima apărare, pentru cel care are responsabilitate faţă de viaţa altuia, poate fi şi o obligaţie gravă. Totuşi, ea nu trebuie să ducă la o folosire a violenţei mai mare decât este necesară. [CCBC 467]
De ce nu ne putem priva de viaţă nici pe noi înşine, nici pe alţii?
Numai Dumnezeu este Stăpânul vieţii şi al morţii; cu excepţia cazurilor de legitimă apărare, proprie sau a altora, niciun om nu poate ucide un alt om.
Încălcarea vieţii este un sacrilegiu în faţa lui Dumnezeu. Viaţa umană este sacră, ceea ce înseamnă că aparţine lui Dumnezeu şi că este proprietatea sa; însăşi viaţa noastră ne este doar încredinţată nouă. Dumnezeu ne-a dăruit viaţa şi numai el poate să o ia. În cartea Exodului este scris literal: „Să nu ucizi!” (Ex 20,13). [Youcat 378]
Ce acţiuni sunt interzise de interdicţia de a ucide?
Sunt interzise omuciderea şi complicitatea la omucidere; este interzis a ucide în război, în afară de condiţiile stricte care justifică o legitimă apărare cu forţa militară; este interzis avortul, încă de la zămislirea persoanei umane; sunt interzise sinuciderea, automutilarea şi autodistrugerea; este interzisă şi eutanasia, adică uciderea persoanelor handicapate, bolnave sau aproape de moarte.
Astăzi se întâmplă des să se eludeze interdicţia de a ucide cu argumente inspirate dintr-un aparent umanitarism; dar, în realitate, nici eutanasia, nici avortul nu sunt soluţii umane şi, pentru aceasta, în aceste probleme Biserica este de o claritate definitivă. Oricine ia parte la un avort, constrânge sau chiar numai sfătuieşte o altă persoană să comită avort este în mod automat excomunicat, în mod asemănător cu ceea ce se întâmplă pentru alte delicte comise împotriva vieţii. În schimb, când o persoană bolnavă psihic îşi ia viaţa, responsabilitatea sa în această privinţă este adesea redusă şi uneori chiar inexistentă. [Youcat 379]
De ce în caz de legitimă apărare se poate accepta chiar uciderea unei alte persoane?
Cine atentează la viaţa altor persoane poate şi trebuie să fie oprit, în caz extrem, şi cu moartea.
Legitima apărare nu este numai un drept, ci poate să devină chiar o obligaţie pentru cel care este responsabil de viaţa altora; însă aplicarea legitimei apărări nu trebuie să greşească în alegerea mijloacelor sale şi duritatea sa trebuie să fie proporţionată cu agresiunea îndurată. [Youcat 380]
Fiecare popor, fiecare guvern, are dreptul și datoria de a-și proteja prin mijloace proporționale propria sa existență și libertatea împotriva unui agresor nedrept. Dar războiul pare tot mai mult să fie cel mai barbar și cel mai ineficient mijloc de soluționare a conflictelor dintre două țări sau de obținere a puterii în propria țară ... Nu ar trebui, oare, să se reducă numărul și efectul armelor la un nivel compatibil cu apărarea legitimă, și abandonarea celor care în niciun caz nu pot fi incluse în această categorie? [Sf. Papă Ioan Paul al II-lea, Către corpurile diplomatice, 10 ianuarie 1987]
