4.48 Care trebuie să fie atitudinea faţă de politică, economie şi mediul înconjurător?

Credincioşii laici intervin în mod direct în viaţa politică şi socială, animând, cu spirit creştin, realităţile vremelnice şi colaborând cu toţi, ca martori autentici ai evangheliei şi ca făcători de pace şi de dreptate. [CCBC 519]

Este o îndatorire specială a Laicilor aceea de a se angaja, în spiritul Evangheliei, al iubirii, a adevărului şi al dreptăţii în politică, în societate şi în economie. Doctrina socială catolică le oferă o orientare clară în acest sens.

Activitatea politică în partide nu este compatibilă cu slujirea Episcopilor, a Preoţilor şi a membrilor ordinelor călugăreşti, pentru că aceste persoane trebuie să fie în slujba tuturor.[Youcat 440]

Trebuie exercitată, conform propriilor metode, în domeniul ordinii morale, în slujba omului, în integralitatea sa şi a întregii comunităţi umane, respectând dreptatea socială. Ea trebuie să-l aibă pe om ca autor, centru şi scop. [CCBC 511]

Un capitalism care nu este inserat în contextul unei orânduiri juridice solide este supus riscului de a se înstrăina de logica Binelui comun şi să devină un simplu mijloc pentru a realiza profitul câtorva. Biserica nu poate admite asta, ci este în favoarea unei economii de piaţă care să fie în slujba fiinţei umane, care să limiteze monopolurile şi care să garanteze tuturor bunurile de primă necesitate şi locuri de muncă.

Doctrina socială catolică evaluează instituţiile sociale pe baza criteriului Binelui comun, adică Biserica evaluează dacă „permit şi facilitează fiinţelor umane, familiilor şi asociaţiilor obţinerea cea mai deplină a perfecţiunii lor” (Conciliul al II-lea din Vatican, GS); acelaşi principiu este valabil şi pentru economie, care trebuie să fie, în primul rând, în slujba omului. [Youcat 442]

Globalizarea, în sine, nu este nici bună, nici rea, ci este numai descrierea unei realităţi care trebuie să fie plăsmuită. „Născută în ţările dezvoltate din punct de vedere economic, acest proces, prin natura sa, a produs o implicare a tuturor economiilor. El a fost motorul principal pentru ieşirea din subdezvoltare a unor întregi regiuni şi reprezintă, în sine, o mare oportunitate. Totuşi, fără călăuza carităţii în adevăr, acest stimulent planetar poate să ducă la crearea pericolelor de daune necunoscute până acum şi de noi dezbinări în familia umană” (Benedict al XVI-lea, CiV).

Când cumpărăm o pereche de blugi cu preţ mic, nu ar putea să nu ne intereseze condiţiile de muncă în care au fost produşi, dacă muncitorii au primit sau nu un salariu corect. Destinul fiecăruia dintre noi este important, nu putem rămâne indiferenţi în faţa nenorocirii niciunuia. Pe plan politic, „este urgentă prezenţa unei adevărate autorităţi politice mondiale” (Benedict al XVI-lea, CiV) care să aibă grijă, ca să se poată ajunge la un compromis just între persoanele din ţările bogate şi din cele subdezvoltate. Încă prea des ei sunt excluşi de la avantajele globalizării şi trebuie doar să-i poarte poverile. [Youcat 446]

Porunca a şaptea stabileşte respectarea bunurilor altuia, prin practicarea dreptăţii şi a dragostei, a cumpătării şi a solidarităţii. Îndeosebi cere respectarea promisiunilor făcute şi a contractelor încheiate; repararea nedreptăţii comise şi restituirea a ceea ce s-a furat; respectarea integrităţii creaţiei, prin folosirea prudentă şi moderată a resurselor minerale, vegetale şi animale care sunt în univers, cu grijă deosebită faţă de speciile ameninţate de dispariţie. [CCBC 506] 

Omul trebuie să trateze animalele, creaturi ale lui Dumnezeu, cu bunăvoinţă, evitând atât iubirea excesivă faţă de ele, cât şi folosirea lor nediscriminată, mai ales pentru experimente ştiinţifice efectuate în afara limitelor raţionale şi cu suferinţe inutile pentru animalele respective. [CCBC 507]

Porunca a şaptea interzice înainte de toate furtul, care este uzurparea bunului altuia împotriva voinţei raţionale a proprietarului. De asemenea, plătirea de salarii nedrepte; specularea valorilor bunurilor pentru a scoate avantaj în dauna altora; falsificarea de cecuri sau de facturi. De asemenea, interzice comiterea de fraude fiscale sau comerciale, provocarea în mod voluntar de daune proprietăţilor private sau publice. Interzice şi camăta, corupţia, abuzul privat de bunurile sociale, lucrările rău executate în mod vinovat, risipa.  [CCBC 508]

Respectăm misiunea lui Dumnezeu atunci când ne îngrijim în manieră sustenabilă de pământ ca ambient al nostru de viaţă, cu legile sale, varietatea speciilor, frumuseţea naturală şi resursele sale care se reînnoiesc mereu, în aşa fel încât şi generaţiile viitoare să poată trăi bine pe pământ.

În Cartea Genezei este scris: „Fiţi rodnici, înmulţiţivă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste toate animalele care se mişcă pe pământ” (Gen 1,28). Prin „stăpânire asupra pământului”, nu se înţelege un drept absolut de a dispune în mod arbitrar de natura însufleţită şi neînsufleţită, de animale şi de plante. A fi creaţi după imaginea lui Dumnezeu înseamnă că omul se îngrijeşte de creaţia lui Dumnezeu aşa cum ar face un păstor sau un paznic; de fapt, este scris: „Domnul Dumnezeu l-a luat pe om şi l-a pus în grădina Edenului, ca să o lucreze şi să o păzească” (Gen 2,15).  [Youcat 436]

Animalele sunt creaturi ca şi noi, pe care le iubim şi de care trebuie să ne bucurăm, aşa cum Dumnezeu se bucură de existenţa lor. [2416–2418, 2456–2457]

Şi animalele sunt creaturi ale lui Dumnezeu, înzestrate cu sensibilitate; este păcat a le chinui, a le face să sufere şi a le ucide în mod inutil; totuşi, nu se poate pune iubirea faţă de animale înaintea iubirii faţă de oameni. [Youcat 437]