1.16 Care este diferenţa dintre Vechiul Testament catolic şi Tanakh ebraic?
Tanakh ebraic conține cu șapte cărți mai puțin decât Vechiul Testament catolic, care cuprinde 46 de cărți. Lista celor 39 de cărți cuprinse în Tanakh a fost întocmită în anul 70 d.C., când evreii căutau îndrumare și stabilitate, după distrugerea Templului din Ierusalim. Cu toate acestea, o listă de 46 de cărți era folosită deja de secole.
Cărțile Vechiului Testament și cele din Tanakh sunt aranjate într-o ordine diferită. Cea mai mare diferență este că Tanakh este considerată completă în sine. Cu toate acestea, Vechiul Testament este legat în mod inextricabil de Noul Testament: împreună formează Scriptura. Noul Testament ne permite să obținem o mai bună înțelegere a Vechiului Testament.
> Citește mai multe în carte
Ce este canonul Scripturilor?
Canonul Scripturilor este lista completă a scrierilor sacre, pe care tradiţia apostolică a transmis-o Bisericii. Acest canon cuprinde 46 de scrieri din Vechiul Testament şi 27 din Noul Testament. [CCBC 20]
Care este modul corect de a citi Biblia?
Se citeşte corect Sfânta Scriptură atunci când se citeşte cu atitudine de rugăciune; Sfânta Scriptură trebuie să fie citită şi interpretată cu ajutorul aceluiaşi Duh cu care a fost scrisă. Ea este cuvântul lui Dumnezeu şi conţine mesajul decisiv adresat nouă de Dumnezeu.
Biblia este o scrisoare lungă a lui Dumnezeu adresată fiecăruia dintre noi. Pentru acest motiv trebuie să primesc Sfintele Scripturi cu mare iubire şi reverenţă profundă; asta înseamnă, în primul rând, a citi cu adevărat scrisoarea lui Dumnezeu şi a nu izola anumite detalii fără a da atenţie întregului, care trebuie clarificat cu referinţă la nucleul său central şi la misterul său, adică la Isus Cristos, despre care vorbeşte întreaga Biblie, chiar şi Vechiul Testament. Deci trebuie să citesc Sfintele Scripturi cu aceeaşi credinţă vie a Bisericii de la care ele au avut origine. [Youcat 16]
Biblia, văzută sub aspectul pur istoric sau literar, nu este pur și simplu o carte, ci o culegere de texte literare, a căror compunere se extinde de-a lungul unui mileniu și mai bine și ale cărei cărți nu pot fi recunoscute cu ușurință ca aparținând unei unități interioare; în schimb, există tensiuni vizibile între ele. Acest lucru este valabil deja în interiorul Bibliei lui Israel, pe care noi, creștinii, o numim Vechiul Testament. Este valabil cu atât mai mult când noi, în calitate de creștini, legăm Noul Testament și scrierile sale, aproape ca pe o cheie hermeneutică, cu Biblia lui Israel, interpretând-o drept cale spre Cristos. [Papa Benedict al XVI-lea, Verbum Domini, n. 39]
