1.17 Cum şi când a luat naştere Noul Testament?
Istoriile despre Isus au fost mai întâi transmise prin cuvânt. Ulterior au fost scrise după o perioadă cuprinsă între 20 și 70 de ani de la moartea sa. Printre primele scrieri sunt scrisorile apostolului Paul către diverse comunități creștine timpurii. Noul Testament este format dintr-un total de 27 de cărți și scrisori.
Pentru a determina ce scrieri au fost inspirate de Duhul Sfânt, Biserica a examinat o serie de aspecte, inclusiv originea autorilor și măsura în care textele s-au conformat întregii învățături a lui Isus.
Ce este canonul Scripturilor?
Canonul Scripturilor este lista completă a scrierilor sacre pe care tradiţia apostolică a transmis-o Bisericii. Acest canon cuprinde 46 de scrieri din Vechiul Testament şi 27 din Noul Testament. [CCBC 20]
Care este modul corect de a citi Biblia?
Se citeşte corect Sfânta Scriptură atunci când se citeşte cu atitudine de rugăciune; Sfânta Scriptură trebuie să fie citită şi interpretată cu ajutorul aceluiaşi Duh cu care a fost scrisă. Ea este cuvântul lui Dumnezeu şi conţine mesajul decisiv adresat nouă de Dumnezeu.
Biblia este o scrisoare lungă a lui Dumnezeu adresată fiecăruia dintre noi. Pentru acest motiv trebuie să primesc Sfintele Scripturi cu mare iubire şi reverenţă profundă; asta înseamnă, în primul rând, a citi cu adevărat scrisoarea lui Dumnezeu şi a nu izola anumite detalii fără a da atenţie întregului, care trebuie clarificat cu referinţă la nucleul său central şi la misterul său, adică la Isus Cristos, despre care vorbeşte întreaga Biblie, chiar şi Vechiul Testament. Deci trebuie să citesc Sfintele Scripturi cu aceeaşi credinţă vie a Bisericii de la care ele au avut origine. [Youcat 16]
Care este semnificaţia Noului Testament pentru creştini?
În Noul Testament ajunge la împlinire revelaţia lui Dumnezeu. Cele patru Evanghelii, după Matei, Marcu, Luca şi Ioan, sunt inima Sfintei Scripturi şi cea mai preţioasă comoară a Bisericii. În ele se manifestă Fiul lui Dumnezeu în modul în care el este şi ni se arată nouă. În Faptele Apostolilor vedem începuturile Bisericii şi acţiunea Duhului Sfânt; în Scrisorile apostolice, viaţa oamenilor cu toate aspectele sale este pusă în lumina lui Cristos; în Apocalips vedem cu anticipaţie sfârşitul timpurilor.
Isus este tot ceea ce Dumnezeu vrea să ne spună; tot Vechiul Testament pregăteşte Întruparea Fiului lui Dumnezeu şi toate promisiunile lui Dumnezeu îşi au completarea lor în Isus. A fi creştini înseamnă a crea o legătură tot mai profundă cu viaţa lui Cristos; pentru
aceasta trebuie citite şi trăite Evangheliile. Madeleine Delbrêl spune: „Prin cuvântul său, Dumnezeu ne spune cine este el şi ce doreşte el; spune asta în mod definitiv şi pentru fiecare zi. Atunci când ţinem în mâini Evanghelia, trebuie să ne gândim că în ea locuieşte Cuvântul care vrea să devină trup în noi, să pună stăpânire pe noi, pentru ca noi să dăm un nou început vieţii sale într-un alt loc, într-un alt timp, într-o altă societate”. [Youcat 18]
Cum trebuie citită Sfânta Scriptură?
Sfânta Scriptură trebuie citită şi interpretată cu ajutorul Duhului Sfânt şi sub călăuzirea magisteriului Bisericii, urmând trei criterii:
1) atenţie faţă de conţinutul şi unitatea întregii Scripturi;
2) citirea Scripturii în tradiţia vie a Bisericii;
3) respectarea analogiei credinţei, adică a coeziunii adevărurilor de credinţă între ele.
[CCBC 19]
[Sfântul Ieronim, care a tradus Biblia în latină], arată că imunitatea Scripturii în fața erorii sau a înșelăciunii este în mod obligatoriu legată de inspirația sa divină și de autoritatea supremă... Astfel, în momentul când, la insistențele Papei Damasus, a început să corecteze textul latin al Noului Testament [a fost atacat pentru asta] ... Ieronim a replicat scurt că nu era nici atât de ignorant și nici atât de lipsit de educație, încât să-și imagineze că cuvintele Domnului aveau nevoie de vreo corectură sau că nu ar fi fost de inspirație divină. [Papa Benedict al XV-lea, Spiritus Paraclitus, n. 13]