1.18 Care sunt părţile Noului Testament?
Noul Testament începe cu Evangheliile: narațiunile celor patru evangheliști Matei, Marcu, Luca și Ioan despre viața, moartea și învierea lui Isus. A doua parte cuprinde Faptele Apostolilor, scrisă de evanghelistul Luca: această carte descrie istoria timpurie a Bisericii creștine.
A treia parte a Noului Testament conține 21 de scrisori ale Sfinților Paul, Iacob, Petru, Ioan și Iuda. Ultima parte este Cartea Apocalipsului sau Apocalipsa. În ea, Ioan descrie viziunile sale despre sfârșitul lumii, inclusiv reprezentări simbolice ale Judecății de Apoi și ale Ierusalimului ceresc.
Ce este canonul Scripturilor?
Canonul Scripturilor este lista completă a scrierilor sacre, pe care tradiţia apostolică a transmis-o Bisericii. Acest canon cuprinde 46 de scrieri din Vechiul Testament şi 27 din Noul Testament. [CCBC 20]
Care este semnificaţia Noului Testament pentru creştini?
În Noul Testament ajunge la împlinire revelaţia lui Dumnezeu. Cele patru Evanghelii, după Matei, Marcu, Luca şi Ioan, sunt inima Sfintei Scripturi şi cea mai preţioasă comoară a Bisericii. În ele se manifestă Fiul lui Dumnezeu în modul în care el este şi ni se arată nouă. În Faptele Apostolilor vedem începuturile Bisericii şi acţiunea Duhului Sfânt; în Scrisorile apostolice, viaţa oamenilor cu toate aspectele sale este pusă în lumina lui Cristos; în Apocalips vedem cu anticipaţie sfârşitul timpurilor.
Isus este tot ceea ce Dumnezeu vrea să ne spună; tot Vechiul Testament pregăteşte Întruparea Fiului lui Dumnezeu şi toate promisiunile lui Dumnezeu îşi au completarea lor în Isus. A fi creştini înseamnă a crea o legătură tot mai profundă cu viaţa lui Cristos; pentru aceasta trebuie citite şi trăite Evangheliile. Madeleine Delbrêl spune: „Prin cuvântul său, Dumnezeu ne spune cine este el şi ce doreşte el; spune asta în mod definitiv şi pentru fiecare zi. Atunci când ţinem în mâini Evanghelia, trebuie să ne gândim că în ea locuieşte Cuvântul care vrea să devină trup în noi, să pună stăpânire pe noi, pentru ca noi să dăm un nou început vieţii sale într-un alt loc, într-un alt timp, într-o altă societate”. [Youcat 18]
Noul Testament ne prezintă misterul pascal în acord cu Sfintele Scripturi, ca împlinire intimă a lor. Sfântul Paul, în Scrisoarea întâi către Corinteni, afirmă că Isus Cristos a murit pentru păcatele noastre „după Scripturi” (15,3) și că a înviat a treia zi „după Scripturi” (15,4). Cu asta, apostolul pune evenimentul morții și învierii Domnului în relație cu vechea alianță a lui Dumnezeu cu poporul său. [Papa Benedict al XVI-lea, Verbum Domini, n. 13]
