3.34 Când sărbătorim Înălţarea şi Rusaliile?
După învierea sa din duminica Paștelui, Isus a mai apărut ucenicilor săi pentru o perioadă de patruzeci de zile. El le-a vorbit despre Dumnezeu și despre viitorul pe care l-a pregătit pentru popor său: Împărăția lui Dumnezeu (Fap 1,3). La patruzeci de zile după Duminica Paștelui, comemorăm înălțarea lui Isus la cer sau „Înălțarea”.
Ucenicii săi și-au petrecut zilele de după Înălțare în rugăciune (Fap 1,14). La fel ca noi, aceștia așteptau cu nerăbdare sosirea celui Apărător sau Mângâietor, Duhul Sfânt pe care Isus l-a promis (In 17,7), (Fap 1, 9-11) a fost înălţat şi un nor l-a ascuns din ochii lor. În timp ce erau cu ochii aţintiţi spre cer şi el se înălţa, iată că le-au apărut doi bărbaţi în haine albe şi le-au spus: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Isus, care a fost înălţat de la voi la cer, va veni tot aşa cum l-aţi văzut mergând spre cer”.]. Rusaliile sunt celebrate a cincizecea zi după Paște. Aceasta este ziua în care sărbătorim intrarea Duhului Sfânt în viața creștinilor. Apostolii au fost atât de plini de Duhul Sfânt, încât s-au simțit obligați să proclame Evanghelia lui Isus.
Ce înseamnă că Isus s-a înălţat la cer?
Cu Isus, unul dintre noi a ajuns până la Dumnezeu şi este pentru totdeauna la el; în Fiul său, Dumnezeu este aproape ca om de noi, oamenii. În afară de asta, în Evanghelia lui Ioan, Isus spune: „Iar eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la mine” (In 12,32).
În Noul Testament, Înălţarea lui Cristos marchează sfârşitul unei apropieri speciale, care a durat patruzeci de zile, a Celui Înviat faţă de discipolii săi. La sfârşitul acestei perioade, Cristos, cu toată omenitatea sa, a intrat în gloria lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură exprimă asta cu simbolurile norului şi cerului. „Omul – spune Benedict al XVI-lea - găseşte loc în Dumnezeu”. Isus Cristos este acum la Tatăl, de unde va coborî într-o zi, „ca să judece pe cei vii şi pe cei morţi”. Înălţarea lui Cristos înseamnă că Isus este la fel de prezent, chiar dacă nu este vizibil, pe pământ. [Youcat 109]
Ce s-a întâmplat la Rusalii?
La cincizeci de zile după învierea sa, Domnul l-a trimis din cer pe Duhul Sfânt asupra discipolilor săi şi a început timpul Bisericii.
În ziua de Rusalii, Duhul Sfânt a făcut din apostolii cuprinşi de teamă martori curajoşi ai lui Cristos; în puţin timp, mii de persoane au fost botezate: era data de naştere a Bisericii. Vorbirea în limbi de la Rusalii arată că Biserica există încă de la început pentru toţi; că este universală (latineşte pentru grecescul catolic) şi misionară; că vorbeşte tuturor oamenilor, depăşeşte graniţele etnice şi lingvistice şi poate să fie înţeleasă de toţi. Duhul Sfânt este până astăzi „elixirul vieţii” Bisericii. [Youcat 118]
„Așa cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi… Primiți pe Duhul Sfânt” (In 20, 21.22), așa spune Isus. Revărsarea care a avut loc în seara învierii se repetă în ziua de Rusalii, întărită de manifestări exterioare extraordinare… ca un vânt care se abate cu putere asupra casei și năvălește în mințile și în inimile apostolilor. Prin urmare, ei primesc o atare energie încât îi determină să vestească în diferite limbi evenimentul învierii lui Cristos. [Papa Francisc, Omilia de Rusalii, 24 mai 2015]
