1.13 În ce limbă a fost scrisă Biblia?

Canonul Scripturilor este lista completă a scrierilor sacre, pe care tradiţia apostolică a transmis-o Bisericii. Acest canon cuprinde 46 de scrieri din Vechiul Testament şi 27 din Noul Testament. [CCBC 20]

Se citeşte corect Sfânta Scriptură atunci când se citeşte cu atitudine de rugăciune; Sfânta Scriptură trebuie să fie citită şi interpretată cu ajutorul aceluiaşi Duh cu care a fost scrisă. Ea este cuvântul lui Dumnezeu şi conţine mesajul decisiv adresat nouă de Dumnezeu.

Biblia este o scrisoare lungă a lui Dumnezeu adresată fiecăruia dintre noi. Pentru acest motiv trebuie să primesc Sfintele Scripturi cu mare iubire şi reverenţă profundă; asta înseamnă, în primul rând, a citi cu adevărat scrisoarea lui Dumnezeu şi a nu izola anumite detalii fără a da atenţie întregului, care trebuie clarificat cu referinţă la nucleul său central şi la misterul său, adică la Isus Cristos, despre care vorbeşte întreaga Biblie, chiar şi Vechiul Testament. Deci trebuie să citesc Sfintele Scripturi cu aceeaşi credinţă vie a Bisericii de la care ele au avut origine. [Youcat 16]

În Vechiul Testament, Dumnezeu se revelează drept creator şi păzitor al lumii şi drept călăuză şi învăţător al oamenilor. Şi cărţile din Vechiul Testament sunt cuvânt al lui Dumnezeu şi Sfântă Scriptură. Fără Vechiul Testament nu poate fi înţeles Isus.

În Vechiul Testament începe un important proces de înţelegere a credinţei care înregistrează o cotitură decisivă în Noul Testament şi care ajunge la împlinire odată cu sfârşitul lumii şi a doua venire a lui Cristos. În acest proces, Vechiul Testament este mult mai mult decât un simplu preludiu la Noul Testament. Poruncile şi profeţiile pentru poporul din Vechea Alianţă şi promisiunile pentru toţi oamenii conţinute în ea nu au fost niciodată revocate. În cărţile din Vechea Alianţă se găseşte un tezaur de neînlocuit de rugăciuni şi de înţelepciune; Psalmii, în mod deosebit, fac parte din rugăciunea zilnică a Bisericii. [Youcat 17]

În Noul Testament ajunge la împlinire revelaţia lui Dumnezeu. Cele patru Evanghelii, după Matei, Marcu, Luca şi Ioan, sunt inima Sfintei Scripturi şi cea mai preţioasă comoară a Bisericii. În ele se manifestă Fiul lui Dumnezeu în modul în care el este şi ni se arată nouă. În Faptele Apostolilor vedem începuturile Bisericii şi acţiunea Duhului Sfânt; în Scrisorile apostolice, viaţa oamenilor cu toate aspectele sale este pusă în lumina lui Cristos; în Apocalips vedem cu anticipaţie sfârşitul timpurilor.

Isus este tot ceea ce Dumnezeu vrea să ne spună; tot Vechiul Testament pregăteşte Întruparea Fiului lui Dumnezeu şi toate promisiunile lui Dumnezeu îşi au completarea lor în Isus. A fi creştini înseamnă a crea o legătură tot mai profundă cu viaţa lui Cristos; pentru aceasta trebuie citite şi trăite Evangheliile. Madeleine Delbrêl spune: „Prin cuvântul său, Dumnezeu ne spune cine este el şi ce doreşte el; spune asta în mod definitiv şi pentru fiecare zi. Atunci când ţinem în mâini Evanghelia, trebuie să ne gândim că în ea locuieşte Cuvântul care vrea să devină trup în noi, să pună stăpânire pe noi, pentru ca noi să dăm un nou început vieţii sale într-un alt loc, într-un alt timp, într-o altă societate”. [Youcat 18]