1.44 Vom fi judecaţi imediat după moarte?
În viața noastră avem întotdeauna ocazia să-l alegem pe Dumnezeu și iubirea lui. Imediat după moartea noastră fiecare dintre noi va fi judecat în funcție de ceea ce a făcut sau nu a făcut.
Dacă îl alegem pe Dumnezeu în timpul vieții noastre, atunci mergem în cer, eventual prin purgatoriu . Cineva care a respins în mod deliberat și conștient iubirea lui Dumnezeu în timpul vieții alege iadul . Oamenii care fac tot posibilul să trăiască ca și creștini și să- iubească pe Dumnezeu [>3.50] și aproapele lor nu trebuie să se teamă de judecată. Dumnezeu vrea ca toată lumea să meargă în cer.
> Citește mai multe în carte [>Order other Languages]
Vom fi supuşi judecăţii după moarte?
Aşa-numita judecată particulară sau personală are loc în momentul morţii fiecăruia. Judecata universală, numită şi cea din urmă, are loc în ultima zi, la a doua venire a Domnului.
Cu moartea fiecărui om vine momentul adevărului; în acest moment, nimic nu mai poate fi şters, ascuns sau schimbat; Dumnezeu ne vede aşa cum suntem noi; ne prezentăm în faţa judecăţii sale, la care el judecă cu dreptate şi face dreptate. E posibil să fie nevoie să mai parcurgem un drum de purificare, e posibil să cădem imediat în braţele lui Dumnezeu. Însă e posibil şi să fim atât de plini de răutate, de ură, plini de „nu” faţă de toate, încât să ne îndreptăm privirea departe de iubire şi de Dumnezeu. O viaţă fără iubire nu este nimic altceva decât Iadul. [Youcat 157]
În ce constă Iadul?
Iadul este starea de îndepărtare veşnică de Dumnezeu, absenţa absolută a iubirii.
Cine moare conştient şi în mod voit în păcat de moarte, fără să se căiască, şi respinge pentru totdeauna iubirea milostivă a lui Dumnezeu care iartă se exclude pe sine însuşi de la comuniunea cu Dumnezeu şi cu fericiţii. Libertatea noastră face posibilă această decizie.
Isus ne avertizează adesea cu privire la despărţirea definitivă de el în momentul în care ne închidem în faţa necesităţii fraţilor şi surorilor sale: „Plecaţi de la mine, blestemaţilor, [...] tot ce nu aţi făcut unuia dintre aceştia, cei mai mici, mie nu mi-aţi făcut” (Mt 25,41.45). [Youcat 161]
Cum se conciliază existenţa iadului cu bunătatea infinită a lui Dumnezeu?
Deşi vrea „ca toţi să ajungă la convertire” (2Pt 3,9), totuşi Dumnezeu, creându-l pe om liber şi responsabil, respectă deciziile sale. Prin urmare, însuşi omul, în autonomie deplină, se exclude în mod voluntar de la comuniunea cu Dumnezeu dacă, până în momentul morţii sale, persistă în păcatul de moarte refuzând iubirea milostivă a lui Dumnezeu. [CCBC 213]
Ce este Judecata universală sau de pe urmă?
Judecata de pe urmă sau universală va avea loc la sfârşitul timpurilor, la a doua venire a lui Cristos. „Toţi cei care sunt în morminte vor auzi glasul lui. Şi vor ieşi spre învierea vieţii cei care au făcut binele, iar cei care au săvârşit răul, spre învierea judecăţii” (In 5,29).
Când Cristos se va întoarce în glorie, toată lumina sa va cădea asupra noastră. Adevărul va veni în mod deschis la lumină: gândurile noastre, faptele noastre, relaţiile noastre cu Dumnezeu şi cu oamenii - nimic nu va mai rămâne ascuns. Vom recunoaşte sensul ultim al creaţiei, vom înţelege căile minunate ale lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră şi, în sfârşit, vom primi şi răspunsul la motivul pentru care este permis răului să fie aşa de puternic, dacă este adevărat că Dumnezeu este cel care este puternic în sens propriu. Judecata universală este zi de audienţă şi pentru noi; în ziua aceea se va decide dacă vom învia pentru viaţa veşnică sau dacă vom fi separaţi de Dumnezeu pentru totdeauna. Cu aceia care au ales viaţa, Dumnezeu va fi creator încă o dată. Într-un „trup nou” (cf. 2Cor 5) vor trăi pentru totdeauna în gloria lui Dumnezeu şi îl vor lăuda cu sufletul şi trupul. [Youcat 163]
Când va avea loc această judecată?
Această judecată va avea loc la sfârşitul lumii, a cărui zi şi oră numai Dumnezeu le cunoaşte. [CCBC 215]
Toate sufletele au parte, atunci când părăsesc această lume, de propria răsplată. Cei buni au parte de bucurie; cei răi au parte de chinuri. Însă când va avea loc învierea, atât bucuria celor buni va deveni deplină, cât și chinurile celor răi vor deveni mai grele, când vor fi chinuiți în trup... [Sf. Augustin, Tratat asupra Evangheliei sf. Ioan 49,10 (ML 35, 1751)]
