3.46 De ce se accentuează mai mult păcatul în locul speranţei?
Unii oameni cred că Biserica pune prea mult accent pe ceea ce toată lumea face greșit, în loc să pună accentul pe ceea ce oamenii fac bine. Dar este justificată critica lor? Isus a venit să ne aducă viață din belșug (In 10,10). Cu toate acestea, din propria noastră experiență știm că facem greșeli și comitem păcate.
Din fericire, Isus nu rămâne fixat pe păcatele noastre și dorește din toată inima să ne ierte. Pentru a ne pregăti pentru întâlnirea specială cu el în Euharistie, îi cerem iertarea de care avem nevoie din nou și din nou. El a făcut posibilă această iertare pentru fiecare dintre noi prin moartea și învierea sa. Te rugăm să consulți aplicația #TwGOD pentru liturgia Sacramentului Reconcilierii și textele standard ale Liturghiei în mai multe limbi.
Ce reprezintă Euharistia în viaţa Bisericii?
Este izvorul şi culmea întregii vieţi creştine. În Euharistie se află culmea acţiunii sfinţitoare a lui Dumnezeu faţă de noi şi a cultului nostru faţă de el. Ea cuprinde tot binele spiritual al Bisericii: Cristos însuşi, Paştele nostru. Euharistia exprimă şi realizează comuniunea vieţii divine şi unitatea poporului lui Dumnezeu. Prin celebrarea euharistică ne unim deja cu liturgia din cer şi anticipăm viaţa veşnică. [CCBC 274]
Ce este sfânta Euharistie?
Sfânta Euharistie este Sacramentul în care Isus Cristos dăruieşte trupul şi sângele său - adică pe sine însuşi - pentru noi, pentru ca şi noi să ne dăruim lui în iubire şi să ne unim cu el în sfânta Împărtăşanie. În felul acesta, ne unim cu unicul trup al lui Cristos, care este Biserica.
După Botez şi Mir, Euharistia este al treilea sacrament de iniţiere al Bisericii Catolice; este centrul tuturor acestor Sacramente, pentru că jertfa lui Isus pe cruce devine prezentă în el în manieră misterioasă şi nesângeroasă. Celebrarea Euharistiei este deci „izvorul şi culmea întregii vieţi creştine” (Conciliul al II-lea din Vatican, Lumen gentium [LG], 11); este punctul spre care converge totul şi nu există ţintă mai mare de atins decât Euharistia. Atunci când mâncăm pâinea frântă, ne unim cu iubirea lui Isus, care şi-a oferit propriul trup pe lemnul crucii; atunci când bem din potir, ne unim cu acela care în oferirea sa pentru noi şi-a vărsat şi propriul sânge. Acest rit nu a fost inventat de noi, oamenii; însuşi Isus a sărbătorit ultima cină cu discipolii în anticiparea propriei morţi; li s-a dăruit sub semnele pâinii şi vinului şi le-a dat misiunea de a celebra Euharistia şi după moartea sa. „Faceţi aceasta în amintirea mea” (1Cor 11,24). [Youcat 208]
Cum trebuie să mă pregătesc pentru a primi sfânta Euharistie?
Cine doreşte să primească sfânta Euharistie trebuie să fie catolic; dacă este conştient că se află în stare de păcat de moarte, trebuie mai înainte să se spovedească; şi înainte de a se apropia de altar trebuie să se reconcilieze cu aproapele.
Până acum câţiva ani se respectau trei ore de post total înainte de a primi Euharistia şi acesta era modul cu care se voia pregătirea pentru întâlnirea cu Cristos în Împărtăşanie. Astăzi, Biserica cere cel puţin o oră de post; un alt semn este acela de a îmbrăca o haină demnă: de fapt, avem o întâlnire cu Stăpânul lumii. [Youcat 220]
În speranță am fost mântuiți, le spune sfântul Paul romanilor și nouă (Rom 8,24). „Răscumpărarea”, mântuirea, conform credinței creștine, nu este un simplu dat de fapt. Răscumpărarea ne este oferită în sensul că ne-a fost dăruită speranța, o speranță vrednică de încredere, în virtutea căreia noi putem înfrunta prezentul nostru: prezentul, chiar și un prezent obositor, poate fi trăit și acceptat dacă el conduce spre un scop și dacă noi putem fi siguri de acest scop, dacă acest scop este așa de mare încât să justifice oboseala drumului. [Papa Benedict al XVI-lea, Spe Salvi, n. 1]
