4.1 De ce ne aflăm aici, pe pământ?
Dumnezeu nu dorește decât un singur lucru: fericirea ta. De aceea te-a creat. Poți trăi o viață cu sens și fericită iubindu-l pe Dumnezeu și pe ceilalți oameni.
Dumnezeu este prezent pretutindeni unde oamenii se iubesc, se îngrijesc unii de alții sau se roagă împreună. Trăind în acest fel, te concentrezi simultan pe viitorul tău definitiv din ceruri, unde fericirea ta va fi perfectă.
Pentru ce l-a creat Dumnezeu pe om?
Dumnezeu a creat toate pentru om, însă omul a fost creat pentru a-l cunoaşte, a-l sluji şi a-l iubi pe Dumnezeu, pentru a-i oferi în lumea aceasta toată creaţia ca aducere de mulţumire şi a fi ridicat la viaţa cu Dumnezeu în cer. Numai în misterul Cuvântului întrupat află adevărata lumină misterul omului, predestinat să reproducă chipul Fiului lui Dumnezeu făcut om, care este în mod desăvârşit „chipul Dumnezeului nevăzut” (Col 1,15). [CCBC 67]
În ce constă legea morală naturală?
Legea naturală, înscrisă de Creator în inima fiecărui om, constă într-o participare la înţelepciunea şi la bunătatea lui Dumnezeu şi exprimă simţul moral originar, care îi permite omului să discearnă, prin raţiune, binele şi răul. Ea este universală şi neschimbătoare şi pune bazele obligaţiilor şi drepturilor fundamentale ale persoanei, ca şi ale comunităţii umane şi chiar ale legii civile. [CCBC 416]
Există o lege morală naturală care poate să fie recunoscută de toţi?
Din moment ce toţi oamenii sunt chemaţi să facă binele şi să evite răul, certitudinea cu privire la ceea ce este bun şi cu privire la ceea ce este rău trebuie să fie înscrisă în profunzimea inimii lor; de fapt, există o astfel de lege morală naturală care, pe cale de principiu, poate să fie recunoscută în mod raţional de orice om.
Ordinea morală naturală este valabilă pentru toţi: îi spune omului care sunt drepturile şi obligaţiile sale fundamentale şi pune deci bazele pentru convieţuire în cadrul familiei, al societăţii şi al statului. Deoarece cunoaşterea naturală este adesea tulburată de păcat şi de slăbiciunea umană, omul are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu şi de Revelaţia sa pentru a putea rămâne pe calea cea dreaptă.
Și omul, fiind partea a creației tale, voiește să te laude [ca Dumnezeu al nostru]. Ne conduci la bucurie aducându-ți laudă; căci ne-ai făcut pentru tine, Doamne. Şi neliniştit este sufletul meu până nu-şi va afla odihna întru tine.. [Sf. Augustin, Confesiuni, Cartea 1, cap. 1 (ML 32, 661)]
Milostivirea curată a lui Cristos este predicată în toate lucrurile, din faptul că cei care mor datorează acest lucru propriei lor neglijențe. Cei care, pe de altă parte, sunt mântuiți, sunt eliberați prin meritul lui Cristos, care vrea ca toți oamenii să fie salvați și să ajungă la cunoașterea adevărului (1Tim 2,4). [Sf. Ambroziu, Despre Cain și Abel, Cartea a 2-a, cap. 3 (ML 14, 346)]
