3.44 De ce este Liturghia atât de plictisitoare?

Este însăşi jertfa trupului şi sângelui Domnului Isus, pe care el a instituit-o pentru a perpetua peste secole, până la întoarcerea sa, jertfa crucii, încredinţând astfel Bisericii memorialul morţii şi învierii sale. Este semnul unităţii, legătura dragostei, ospăţul pascal, în care este primit Cristos, sufletul este umplut de har şi este dăruită arvuna vieţii veşnice. [CCBC 271]

„Căci eu am primit de la Domnul ceea ce v-am transmis: că Domnul, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea şi, mulţumind, a frânt-o şi a zis: «Acesta este trupul meu cel care este pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea». De asemenea, după cină, a luat potirul, spunând: «Acesta este potirul noului legământ, în sângele meu. Faceţi aceasta ori de câte ori beţi în amintirea mea»” (1Cor 11,23-25).

Aceasta, care este relatarea cea mai veche a ceea ce s-a întâmplat în cenacol, derivă de la Apostolul Paul; el nu era un martor ocular, dar s-a limitat să descrie ceea ce a fost păstrat ca mister şi îndeplinit în timpul Liturghiei de tânăra comunitate creştină. [Youcat 210]

În vechea alianţă Euharistia este prevestită mai ales în cina pascală anuală, celebrată în fiecare an de evrei cu pâine azimă, ca amintire a plecării neaşteptate şi eliberatoare din Egipt. Isus o vesteşte în învăţătura sa şi o instituie celebrând cu apostolii săi ultima Cină în timpul unui ospăţ pascal. Biserica, fidelă faţă de porunca Domnului: „Faceţi aceasta în amintirea mea” (1Cor 11,24), a celebrat mereu Euharistia, mai ales duminica, ziua învierii lui Isus. [CCBC 276]

Este preotul hirotonit în mod valid, care acţionează în persoana lui Cristos-capul şi în numele Bisericii. [CCBC 278]

Sunt pâinea din grâu şi vinul din struguri. [CCBC 279]

Transsubstanţiere înseamnă schimbarea întregii substanţe a pâinii în substanţa trupului lui Cristos şi a întregii substanţe a vinului în substanţa sângelui. Această schimbare se realizează în rugăciunea euharistică, prin eficacitatea cuvântului lui Cristos şi a acţiunii Duhului Sfânt. Totuşi, caracteristicile sensibile ale pâinii şi vinului, adică „speciile euharistice”, rămân nealterate. [CCBC 283]

Celebrarea Euharistiei este centrul comunităţii creştine şi în ea Biserica devine Biserică.

Nu suntem Biserică pentru că plătim simbria, pentru că ne înţelegem între noi sau pentru că din întâmplare am ajuns să fim situaţi într-o parohie; în schimb, suntem Biserică pentru că, în Euharistie, primim trupul lui Cristos şi suntem de fiecare dată transformaţi în trupul lui Cristos. [Youcat 211]

Orice sfântă Liturghie (celebrare euharistică) se împarte în două părţi principale: Liturgia cuvântului şi Liturgia euharistică în sens strict.

În timpul Liturgiei cuvântului ascultăm lecturi din Vechiul şi Noul Testament şi din Evanghelie; în timpul acestei părţi au loc şi omilia şi rugăciunea credincioşilor. În celebrarea euharistică ce urmează sunt prezentate pâinea şi vinul, sunt consacrate şi apoi oferite credincioşilor pentru Împărtăşanie. [Youcat 213]

Un catolic este obligat să participe la sfânta Liturghie în toate duminicile şi sărbătorile de poruncă. Însă cine caută într-adevăr prietenia lui Cristos răspunde cât mai des cu putinţă la invitaţia personală a lui Isus la Cină.

Pentru a spune adevărul, termenul de „precept duminical” este pentru un creştin adevărat un cuvânt nepotrivit, cel puţin cât este acela de „precept de sărut” pentru un îndrăgostit adevărat; nimeni nu poate avea un raport viu cu Cristos dacă nu merge acolo unde el ne aşteaptă; pentru aceasta, pentru creştini, Liturghia este încă din cele mai vechi timpuri „inima duminicii” şi cea mai importantă întâlnire a săptămânii. . [Youcat 219]