3.21 Care sunt cele mai importante locuri într-o biserică?
Trei lucruri joacă un rol atât de important în Liturghie, încât li s-au oferit locuri permanente în clădirea bisericii. Altarul are o poziție centrală în biserică și este simbolul lui Isus, „piatra vie” pe care este construită Biserica (1Pt 2,4)
Amvonul sau pupitrul este locul din care citim din Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu. Scaunului celebrantului (de obicei preot) îi este, de asemenea, acordat un loc special. În timpul liturghiei, celebrantul îl reprezintă pe Dumnezeu pentru oameni și îi reprezintă pe oameni în fața lui Dumnezeu. În afara Liturghiei, cel mai important loc este rezervat tabernacolului, frumoasa tainiță unde se păstrează „pâinea”, Ostia Bisericii, care este Trupul lui Isus.
Care locuri ale liturgiei caracterizează un loc de cult?
Punctele centrale ale unui loc de cult sunt altarul cu crucea, Tabernacolul, scaunul celebrantului, amvonul, izvorul baptismal şi confesionalul.
Altarul este punctul central al Bisericii. Pe el, în timpul celebrării Euharistiei, devine prezentă jertfa crucii lui Isus Cristos şi se pregăteşte ospăţul pascal. Altarul este şi masa la care este invitat poporul lui Dumnezeu. Tabernacolul, un fel de casetă sacră, păstrează, într-un loc pe cât posibil demn şi eminent din biserică, pâinea euharistică în care este prezent însuşi Domnul. Aşa-numita lampă veşnică arată că tabernacolul este „locuit"; dacă aceasta nu arde, înseamnă că tabernacolul este gol. Scaunul Episcopului sau al Preotului, pe un loc ridicat (latineşte cathedra), semnifică faptul că e Cristos cel care conduce comunitatea. Amvonul (din greceşte anabainein = a urca), pupitrul de la care este citit cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să facă să se recunoască valoarea şi demnitatea lecturilor drept Cuvânt al lui Dumnezeu. În izvorul baptismal suntem botezaţi şi agheasmatarul trebuie să ţină trează amintirea promisiunilor noastre de la Botez; un confesional sau o cameră pentru spovezi foloseşte pentru a recunoaşte propriile păcate şi a primi iertarea. [Youcat 191]
O atenție specială trebuie să fie dată amvonului, ca loc liturgic de unde este proclamat cuvântul lui Dumnezeu. El trebuie să fie plasat într-un loc vizibil, spre care să se îndrepte în mod spontan atenția credincioșilor în timpul liturgiei cuvântului. Este bine ca el să fie fix, constituit ca element sculptural în armonie estetică cu altarul, așa încât să reprezinte și în mod vizual sensul teologic al mesei duble a cuvântului și a Euharistiei. De la amvon se proclamă lecturile, psalmul responsorial și preconiul pascal; de asemenea, de acolo se poate ține omilia și se poate face rugăciunea credincioșilor. [Papa Benedict, Verbum Domini, n. 68]
