3.20 De ce este biserica numită casa lui Dumnezeu?
Isus a vizitat adesea templul din Ierusalim, pe care l-a numit casa lui Dumnezeu, Tatăl său, la vârsta de doisprezece ani (Lc 2,49). O biserică este menită să fie un loc de rugăciune, atât individuală, cât și cu ceilalți. Într-o biserică catolică, Isus este prezent într-un mod special, și anume cu propriul trup în tabernacol.
Desigur, te poți ruga și în afara unei biserici, dar o clădire a bisericii îți poate oferi mai mult support în relația ta cu Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care o biserică este consacrată de către un episcop atunci când este folosită prima dată, pentru a fi un loc de întâlnire între Dumnezeu și poporul său.
Biserica are nevoie de locuri pentru a celebra liturgia?
Cultul „în duh şi adevăr” (In 4,24) al noii alianţe nu este legat de nici un loc exclusiv, deoarece Cristos este adevăratul templu al lui Dumnezeu, prin intermediul căruia şi creştinii şi întreaga Biserică devin, sub acţiunea Duhului Sfânt, temple ale lui Dumnezeu cel viu. Totuşi, poporul lui Dumnezeu, în condiţia sa pământească, are nevoie de locuri în care comunitatea să se poată aduna pentru a celebra liturgia. [CCBC 244]
Ce sunt edificiile sacre?
Ele sunt case ale lui Dumnezeu, simbol al Bisericii care trăieşte în acel loc, precum şi al locuinţei cereşti. Sunt locuri de rugăciune, în care Biserica celebrează mai ales Euharistia şi îl adoră pe Cristos prezent în mod real în tabernacol. [CCBC 245]
Ce este un loc de cult creştin?
Un loc de cult creştin este un semn al comunităţii ecleziale de oameni adunaţi într-un loc concret şi al locuinţei cereşti pe care Dumnezeu ne-a pregătit-o. Într-un loc de cult se merge pentru rugăciune singuri sau în comunitate şi pentru a celebra Sacramentele, în special Euharistia.
„Aici miroase a cer”, „aici se stă în tăcere şi în reculegere"; unele biserici ne îmbrăţişează literalmente cu un intens climat de rugăciune. Frumuseţea bisericilor ne trimite la frumuseţea, la măreţia şi la iubirea lui Dumnezeu. Aceste edificii nu sunt ambasadori de piatră ai credinţei, ci locuinţe ale lui Dumnezeu, în care el este efectiv şi cu adevărat prezent în Sacramentul altarului. [Youcat 190]
Sub bolțile acestei catedrale istorice, care este martora dialogului continuu pe care Dumnezeu dorește să-l stabilească cu toți bărbații și toate femeile ... cuvintele psalmistului descriu emoția care ne umple sufletele cu o exactitate pe care cu greu am fi îndrăznit să ne-o imaginăm: „M-am bucurat când mi-au spus: „Să mergem în casa Domnului!””(Ps 121,1) ... Ne bucurăm cu adevărat să intrăm în casa Domnului, deoarece, așa cum Părinții Bisericii ne-au învățat, această casă nu este altceva decât un simbol concret al Ierusalimului ceresc, care coboară la noi (cf. Ap 21,2) pentru a ne oferi cele mai frumoase lăcașuri. „Dacă locuim acolo”, scrie sfântul Ilariu din Poitiers, „suntem concetățeni ai sfinților și membri ai Împărăției lui Dumnezeu, pentru că este casa lui Dumnezeu”. [Papa Benedict al XVI-lea, Omilia din Notre Dame de Paris, 12 septembrie 2008]
