2.45 Cum a răspuns Biserica schimbărilor din secolul al XIX-lea?
Deoarece Roma a fost anexată de Italia în 1870, puterea seculară a papei a scăzut. Influența sa morală a crescut însă. Câteva ideologii noi au criticat credința și au descris-o ca fiind nerezonabilă. Ca răspuns, Biserica a dezvoltat noi modalități de a explica și de a demonstra rezonabilitatea credinței. De exemplu, papa a încurajat cercetările științifice.
Ca răspuns la socialism, Papa Leon al XIII-lea a scris într-o scrisoare (enciclică) că muncitorii și proprietarii de fabrici trebuie să lucreze împreună pentru a construi o societate mai bună și că statul are și el un rol în acest efort. El a cerut, de asemenea, crearea sindicatelor catolice. Această enciclică este considerată prima expresie formală a doctrinei sociale a Bisericii .
> Citește mai multe în carte [>Order other Languages]
Secolul al XIX-lea a devenit secolul marilor sfinți, al unei noi vitalități pentru o multitudine de congregații religioase, iar credința este mai puternică decât toate curentele care vin și pleacă ... Chiar și în perioadele dificile în care există o criză de vocații, Cuvântul Domnului trăiește pentru totdeauna. Iar acela care, după cum a spus Domnul însuși, își construiește viața pe această „stâncă” a Cuvântului lui Cristos, o construiește bine. Prin urmare, putem fi încrezători. De asemenea, vedem noi inițiative de credință în zilele noastre. Vedem că în Africa, în ciuda tuturor problemelor ei, Biserica are vocații noi, ceea ce este încurajator. [Papa Benedict al XVI-lea, Întâlnirea cu preoții Diecezei de Albano, 31 august 2006]
