2.42 Ce rol a jucat Biserica în Iluminism?
În secolul al XVII-lea, progresele științei au dus la punerea la îndoială a credinței. Pentru gânditorii Iluminismului, numai afirmațiile care puteau fi dovedite rațional erau considerate ca adevărate. Biserica și papa au fost supuși unui atac dificil.
Raționalismul era centrat pe gândirea umană. Concluzia (incorectă) a fost că revelația lui Dumnezeu și creștinismul trebuiau respinse. Totuși, credința și știința pot fi perfect compatibile! Cumva, această perioadă a avut un impact pozitiv asupra Bisericii. În unele țări protestante, Iluminismul a dus la o mai mare libertate religioasă pentru catolici și pentru alții. Dar, în același timp, au existat ororile Revoluției Franceze, care s-a bazat de asemenea pe Iluminism
> Citește mai multe în carte [>Order other Languages]
Suntem creaturi, deci dependente de Creator. În epoca Iluminismului, ateismului, mai ales, aceasta apărea ca o dependență de care era necesar să se elibereze. În realitate, însă, ar fi o dependență fatală doar dacă acest Dumnezeu Creator ar fi un tiran și nu o Ființă bună, numai dacă ar fi ca tiranii umani. Dacă, în schimb, acest Creator ne iubește și dependența noastră înseamnă a fi în spațiul iubirii sale, în acest caz, tocmai dependența este libertate. [Papa Benedict al XVI-lea, Discurs la Seminarul Roman, 20 februarie 2009]
