2.12 O singură Biserică – atunci, de ce sunt atâtea dezacorduri între creştini?

Dorinţa de a restabili unirea tuturor creştinilor este un dar al lui Cristos şi o chemare a Duhului. Ea interesează întreaga Biserică şi se realizează prin convertirea inimii, rugăciune, cunoaştere fraternă reciprocă, dialog teologic. [CCBC 164]

Toţi cei botezaţi aparţin Bisericii lui Isus Cristos; din acest motiv, şi cei botezaţi care sunt despărţiţi de comuniunea deplină cu Biserica Catolică, în care subzistă Biserica lui Isus Cristos, sunt numiţi pe drept creştini şi de aceea sunt fraţi şi surori ai noştri.

Despărţirile de unica Biserică a lui Cristos au apărut din cauza falsificărilor învăţăturii lui Cristos, a erorilor umane şi a puţinei dispoziţii la reconciliere - mai ales la reprezentanţii din ambele părţi. Creştinii de astăzi nu au responsabilitatea despărţirilor istorice care au avut loc în sânul Bisericii. Duhul Sfânt acţionează pentru mântuirea oamenilor şi în Bisericile şi comunităţile ecleziale despărţite de Biserica Catolică. Toate darurile care sunt prezente în ea, ca de exemplu Sfânta Scriptură, Sacramentele, credinţa, speranţa, iubirea şi celelalte Carisme, derivă de la Cristos. Unde trăieşte Duhul lui Cristos există o dinamică internă în direcţia unei „reunificări”, pentru că ceea ce aparţine aceleaşi realităţi tinde să crească împreună. [Youcat 130]

Unica Biserică a lui Cristos, ca societate constituită şi organizată în lume, subzistă (subsistit in) în Biserica Catolică, sub conducerea succesorului lui Petru şi a episcopilor în comuniune cu el. Numai prin ea se poate obţine plinătatea mijloacelor de mântuire, deoarece Domnul a încredinţat toate bunurile noii alianţe numai colegiului apostolic, al cărui cap este Petru. [CCBC 162]

Aşa cum există un singur Cristos, poate să existe un singur trup al lui Cristos, o unică mireasă a lui Cristos, deci o unică Biserică a lui Isus Cristos; el este capul, iar Biserica este trupul. Împreună îl formează pe „Cristos întreg” (sf. Augustin); după cum trupul are multe mădulare, dar este unul singur, tot aşa, unica Biserică subzistă în şi pornind de la multe Biserici locale (dieceze).

Isus a clădit Biserica sa, care subzistă în Biserica Catolică, pe fundamentul Apostolilor; acest fundament o susţine până astăzi; credinţa apostolilor, sub conducerea magisterului lui Petru, care „deţine primatul iubirii” (sf. Ignaţiu de Antiohia), a fost transmisă în cadrul Bisericii din generaţie în generaţie. Şi Sacramentele pe care Isus le-a încredinţat colegiului apostolilor sunt şi astăzi active în puterea lor originară.  [Youcat 129]

Biserica este sfântă deoarece Dumnezeu Preasfântul este autorul său; Cristos s-a dat pe sine însuşi pentru ea, pentru a o sfinţi şi a o face sfinţitoare; Duhul Sfânt îi dă viaţă prin iubire. În ea se află plinătatea mijloacelor de mântuire. Sfinţenia este vocaţia fiecărui membru al său şi scopul oricărei activităţi a ei. Biserica numără printre membrii săi pe Fecioara Maria şi pe nenumăraţi sfinţi, ca modele şi mijlocitori. Sfinţenia Bisericii este izvorul sfinţirii fiilor săi, care, aici pe pământ, se recunosc cu toţii păcătoşi, au mereu nevoie de convertire şi de purificare. [CCBC 165]

Este catolică fiecare Biserică particulară (adică dieceza şi eparhia), formată din comunitatea creştinilor care sunt în comuniune de credinţă şi sacramente cu episcopul lor hirotonit în succesiunea apostolică şi cu Biserica Romei care „prezidează în dragoste” (Sfântul Ignaţiu din Antiohia). [CCBC 167]

„Catolic” (greceşte katholon) înseamnă universal. Biserica este catolică pentru că Cristos a chemat-o să mărturisească toată credinţa, să păstreze toate Sacramentele, să le administreze şi să anunţe tuturor vestea cea bună; el a trimis-o la toate popoarele. [Youcat 133]

Aparţine comuniunii depline a Bisericii Catolice acela care, în comuniune cu Papa şi Episcopii, se uneşte cu Isus Cristos prin mărturisirea credinţei catolice şi primind Sacramentele.

Dumnezeu a voit o singură Biserică pentru toţi. Din păcate, noi creştinii nu am rămas fideli acestei dorinţe a lui Dumnezeu; şi totuşi, cu credinţa şi cu Botezul comun, suntem şi astăzi profund legaţi unii de alţii.  [Youcat 134]

Biserica se numeşte apostolică pentru că, întemeiată pe Apostoli, se menţine fidelă faţă de tradiţia lor şi este condusă de succesorii lor.

Isus i-a chemat pe apostoli să fie cei mai apropiaţi colaboratori ai săi; au fost martorii săi oculari şi după înviere el le-a apărut de mai multe ori; le-a dăruit pe Duhul Sfânt şi i-a trimis în toată lumea ca mesagerii săi legitimi; în Biserica Catolică ei au fost garanţii unităţii; au transmis misiunea lor şi magisteriul lor succesorilor lor, Episcopii, prin impunerea mâinilor, şi aşa se întâmplă până astăzi. Acest proces se numeşte Succesiune apostolică. [Youcat 137]